• Ne puteți suna la (0259) 475222

  • office@emanuelhospice.org

2010

Anul 2010 a fost un an semnificativ pentru Hospice Emanuel. Viziunea noastră de a dezvolta în Oradea un centru complex de îngrijiri paliative, care să deţină o unitate cu paturi şi centru de zi, a început să prindă contur. Consiliul Local al Municipiului Oradea a atribuit Fundaţiei Hospice Emanuel cu titlu gratuit, un teren în suprafaţă de 5000 de m2 în vederea construirii noului centru.

2005

În 2005, cu ocazia celebrării Zilei Mondiale de Îngrijire Paliativă a fost inaugurat centrul de îngrijire paliativă la domiciliu „Hospice Emanuel”, în prezenţa D-nei Mary Baines, pionieră a mişcării hospice internaţionale, fost director medical al primului hospice modern, Hospice St. Christopher’s din Londra.

2004

Începând cu anul 2004, Hospice Emanuel s-a implicat şi în domeniul educaţiei în îngrijirea paliativă, organizând în colaborare cu Centrul de Studii în Îngrijire Paliativă din Braşov, cursuri introductive şi de specialitate în îngrijiri paliative pentru profesionişti din domeniul medical şi psiho-social.

2003

Ca urmare a dezvoltării proiectului şi a tendinţelor de legiferare a îngrijirii paliative în România, Hospice Emanuel a fost înregistrat ca organizaţie separată în Registrul Fundaţiilor şi Asociaţiilor, dobândind personalitate juridică în anul 2003.

1999

În anul 1999, ca urmare a solicitărilor venite din partea spitalului de pediatrie, serviciile hospice au fost extinse şi la copiii cu diverse afecţiuni cu prognostic limitat.

În primii ani

Hospice Emanuel a funcţionat ca unul din proiectele Fundaţiei Creştine de Asistenţă Socială, fiind destinat exclusiv îngrijirii la domiciliu a pacienţilor adulţi diagnosticaţi cu cancer în fază terminală.

1996
Hospice Emanuel a fost înfiinţat

În anul 1996, Hospice Emanuel a fost înfiinţat la iniţiativa unei absolvente a Universităţii Emanuel din Oradea, fiind cel de-al doilea serviciu de îngrijire paliativă la domiciliu din România.

Nevoia înfiinţării unui centru comunitar de îngrijire paliativă în Oradea era disperată. În acea vreme, cei mai mulţi dintre pacienţii cu boală oncologică avansată erau externaţi din spital la domiciliu, fără să aibă acces la îngrijire medicală de specialitate.

Nu existau servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, iar conceptul de îngrijire paliativă era nou pentru România.