Într-un moment ...
Într-un moment în care eu şi mama eram copleşite de suferinţa fizică şi psihică a dragului meu tată, a ajuns în familia noastră echipa de la Hospice Emanuel, aducând cu ea o rază de lumină şi alinare în întunericul deznădejdii şi al neputinţei noastre. Prin implicarea lor activă, plină de profesionalism şi dăruire au luat o parte din povara noastră şi au consimţit tacit să lupte alături de noi. Munca şi implicarea acestei echipe înseamnă respect pentru suferinţă şi durere, respect pentru demnitatea umană. Au asigurat serviciile medicale necesare tatălui meu şi au realizat în mod constant un control al durerii, astfel încât lupta lui să fie demnă până la sfârşit. Pentru mine şi mama mea au reprezentat sprijin emoţional şi siguranţa că putem să-l îngrijim pe dragul nostru aşa cum se cuvine şi aşa cum i-am promis, până în ultima clipă de viaţă. În data de 25 decembrie, Domnul a deschis cerurile şi a chemat la El sufletul tatălui meu, socotind pesemne că s-a zbătut îndeajuns în deşertăciunea acestei lumi. Echipa hospice s-a “încăpăţânat” să ne rămână alături şi în perioada de doliu, sprijinindu-ne să facem faţă pierderii suferite şi experienţei doliului. Ne-a oferit posibilitatea de a participa la un grup de sprijin pentru familiile îndoliate. Participând la întâlnirile grupului am putut să-mi împărtăşesc deschis durerea, deznădejdea, frustrările, dar şi să învăţ din experienţele celorlalte persoane îndoliate. Am putut să-mi înţeleg şi să-mi accept trăirile din perioada de doliu şi mai ales să înţeleg că am dreptul să sufăr, să nu ma adaptez “peste noapte” la tot ceea ce mi se întâmplă, pentru că toate acestea reprezintă un proces de durată.
Luminița Toader
aparţinător